Pelerinii care vor veni anul acesta la Iaşi pentru a sărbători Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva şi a se închina în Catedrala Mitropolitană la moaştele acesteia vor avea prilejul de a se ruga şi la mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Spiridon făcătorul de minuni, Episcopul Trimitundei, care va fi adusă din insula Corfu.
Conform Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, moaştele Sf Cuvioase Parascheva vor fi scoase din Catedrala Mitropolitană în dimineaţa zilei de 11 octombrie. După ce va fi purtată în procesiune, racla cu moaştele Cuvioasei va fi depusă spre închinare într-un baldachin special amenajat pe platoul din faţa căminului telologic.
Sâmbătă seara, de la ora 19,00 va fi organizat pelerinajul Calea Sfinţilor, în cadrul căruia moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva şi Sf Spiridon vor fi purtate în procesiune pe traseul strada I.C.Brătianu – Str Cuza Vodă – Str Armeană – Biserica Armeană – Biserica Sf Sava cel Sfinţit – Str Costache Negri – Mănăstirea Sf Trei Ierarhi – Catedrala Mitropolitană.
Pe 14 octombrie, ziua în care este prăznuită Sf. Cuvioasă Parascheva, slujba Sfintei Liturghii va fi oficiată de pe un podium amplasat pe Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, în dreptul altarului Catedralei Mitropolitane. Ceremonialul religios va fi oficiat între orele 9,30 şi 13,00, în prezenţa pelerinilor care vor veni din ţară şi străinătate pentru a asista la acest eveniment.
Potrivit reprezentanţilor Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Sfântul Spiridon s-a născut şi a trăit toată viaţa sa în insula Cipru, slujind Biserica lui Hristos, în timpul împăraţilor Constantin cel Mare şi Constantius. Acolo a trecut la Domnul pe 12 decembrie 348, la vârsta de 78 ani. În tinereţe a fost păstor de oi şi a fost căsătorit, însă a rămas văduv de timpuriu. După ce s-a călugărit, lucrând neobosit pentru a culege mierea virtuţii şi cercetând legea lui Dumnezeu, a devenit iubitor de oameni şi nespus de milostiv. Pentru virtutea sa a fost hirotonit episcop al Trimitundei, iar după hirotonirea sa, minunile au urmat una după alta.
Sfântul Spiridon este cunoscut şi sub numele de “Sfântul Călător” sau “Sfântul care îşi părăseşte racla”, datorită minunii care se petrece în fiecare an la picioarele Sfântului Spiridon, mai exact cu papucii săi din mătase, care se tocesc în mod miraculos.
Moaştele Sfântului Spiridon au rămas în Cipru până în secolul al VII-lea, când au fost mutate la Constantinopol, din cauza invaziilor sarazinilor. La trei ani după căderea Constantinopolului sub turcii otomani, în 1456, părintele Gheorghe Kaloheretis din Corfu a mutat în taină moaştele Sfântului Spiridon şi pe cele ale Sfintei Teodora Împărăteasa, din Constantinopol în Corfu.
Moaştele Sfântului Spiridon au peregrinat pe la mai multe biserici până în anul 1589, când au fost duse în Catedrala “Sfântul Spiridon” din Corfu, unde se păstrează întregi până astăzi. Aici, în catedrală, se păstrează o impresionantă colecţie de ofrande din argint şi din aur, care amintesc de minunile săvârşite de Sfântul Spiridon.
Mâna dreaptă a Sfântului Spiridon s-a aflat timp de mai multe secole la Roma, în Biserica Ordinului Oratorienilor, până în anul 1984. În ajunul praznicului Sfântului Spiridon (11 decembrie) din anul 1984, prin eforturile mitropolitului Timotei al insulei Corfu, mâna dreaptă a Sfântului Spiridon a fost înapoiată corfioţilor. Astăzi, mâna dreaptă este aşezată lângă moaştele întregi ale Sfântului Spiridon, în catedrala din Corfu, care îl are ca ocrotitor.
Sfântul Spiridon este cinstit în mod deosebit de credincioşii din Corfu, încât de patru ori pe an se fac procesiuni cu moaştele Sfântului Spiridon: pe 11 august, în Duminica Floriilor, în Sâmbăta Mare şi în prima duminică a lunii noiembrie.
În iconografia ortodoxă, Sfântul Ierarh Spiridon este reprezentat, uneori, ţinând în mână o cărămidă. Această reprezentare iconografică face referire la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, când Sfântul Spiridon a demonstrat că Dumnezeu este Unul în fiinţă şi Întreit în Persoane. El a luat o cărămidă în mână, a făcut semnul Sfintei Cruci deasupra ei şi a spus: “În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh”. Cei prezenţi au fost părtaşi la o minune: în partea de sus s-a aprins un foc, în partea de jos a curs apă, iar în mâna Sfântului a rămas doar lutul – arătând, prin aceasta, cum cele trei elemente erau unite într-o singură cărămidă.
