IMPORTURILE DETRONEAZĂ PRODUCȚIA AUTOHTONĂ DE MERE

România, o țară cu tradiție în pomicultură, cu livezi care odinioară hrăneau o mare parte din Europa, a ajuns astăzi să importe masiv banane și alte fructe exotice, în timp ce merele, prunele și perele autohtone putrezesc în depozite sau pe jos, sub pomi. Românii au uitat gustul fructelor românești, hipnotizați de ambalaje lucioase și marketingul agresiv al supermarketurilor străine.

În spatele acestor cifre triste se ascunde o dramă: fermieri români care încă mai au curajul să facă agricultură și pomicultură trăiesc într-o sărăcie cruntă. Nu primesc ajutor suficient de la stat, nu au acces la raft, nu au centre de colectare, iar prețurile impuse de marii comercianți sunt sub costul de producție. Într-o economie normală, acești oameni ar trebui să fie susținuți, încurajați, sprijiniți fiscal și logistic. În România, sunt lăsați să se descurce singuri, până la faliment.

În același timp, importurile de banane, ananas, kiwi sau avocado ating cote record. România plătește miliarde de euro anual pentru fructe aduse de la mii de kilometri distanță, în timp ce propria producție locală este ignorată. Nu pentru că fructele românești n-ar fi bune – ci pentru că nu sunt promovate, nu sunt susținute, nu au acces la piață.

Este un eșec național. Statul român asistă impasibil la moartea agriculturii locale, în timp ce bugetul țării se scurge spre porturile de export ale altora. În loc să mâncăm ceea ce producem, alegem ce importăm. Iar în acest proces, pierdem nu doar bani, ci și identitatea alimentară.

România nu va fi niciodată cu adevărat suverană economic atâta timp cât nu-și respectă fermierii și nu-și valorifică propria hrană. Adevărata suveranitate începe cu ceea ce pui pe masă.