Un proces ieşit din comun are loc la Iaşi. O tânără, absolventă de universitate, s-a adresat instanţei pe motiv că s-a născut într-un corp greşit. Practic, chiar dacă ea este trecută în actele oficiale ca femeie, tânăra gândeşte şi trăieşte ca un bărbat. Ea a solicitat astfel să îi fie schimbat sexul, oficial, şi să devină persoană masculină şi în faţa oamenilor, nu numai în forul interior, scrie Ziarul de Iași.
Vom folosi un nume oarecare, pentru a proteja identitatea tinerei. De altfel, chiar ea a cerut instanţei din Iaşi să îi fie protejată identitatea. „Este primul caz de acest tip în cadrul instanţelor ieşene, şi printre puţinele cazuri la nivel naţional. Este important ca cei aflaţi în astfel de situaţii să îşi cunoască drepturile şi să le şi fructifice pe calea justiţiei”, a spus avocata Gianina Vera Poroşnicu, cea care o va reprezenta pe Dani în faţa judecătorilor.
„Încă de la o vârstă foarte fragedă, am realizat că ceva este diferit la mine, deşi, copil fiind, nu deţineam cunoştinţele necesare pentru a putea găsi sursa sentimentelor mele. Amintirile mele încep de la vârsta de 4-5 ani, odată cu înscrierea la grădiniţă. În contextul socializării cu alţi copii, am realizat că există diferenţe clare între modul meu de a gândi şi restul persoanelor de aceeaşi vârstă cu care interacţionăm, manifestând o predilecţie evidentă şi constantă de a purta haine pentru băieţi, de a juca jocuri destinate băieţilor, de a petrece timpul cu băieţii, în forul meu interior formându-se încă de atunci convingerea că acel grup, cel al băieţilor, este grupul de care aparţin”, povesteşte Dani cum a simţit primele dăţi că suferă de o tulburare de identitate de gen, identificată şi denumită mai târziu de medici ca disforie de gen.
Psihologii nu i-au fost de mare ajutor
Copilăria lui Dani şi mai apoi adolescenţa au devenit un fel de închisori în care avea de ales între a ascunde ce simte, cu preţul unei mari suferinţe interioare, sau să se lupte pentru propria identitate, caz în care era supusă marginalizării sociale, ironiilor publice şi a comentariilor jignitoare. „Standardele sociale de la acel moment au determinat ignorarea preferinţelor mele, acestea nefiind luate în serios de nimeni. Cu toate acestea, detestam de atunci să fiu forţat să port haine pentru fete sau să fiu în mod obligatoriu implicat în activităţi destinate doar fetelor pentru a adera la normele sociale de gen. Pe toată perioada copilăriei, adolescenţei mele, şi chiar maturităţii mele, am întâmpinat doar dificultăţi în încercarea de a realiza tranziţia socială”, continuă Dani calvarul prin care a trecut.
A apelat şi la psihologi pentru a o ajuta în trauma care îi coordona viaţa, dar rezultatul a fost un eşec. „Am avut prima consultaţie cu un psiholog, în perioada ciclului gimnazial, respectiv cu doamna psiholog al şcolii, care mi-a scris o recomandare către un psiholog specializat în terapia pentru copii. Cu toate acestea, şedinţele la care am participat nu au dat roade, întrucât discuţia despre lucrul care mă apăsa cel mai tare era întotdeauna evitată de către ambii psihologi. În consecinţă, situaţia mea părea o problemă fără soluţie, ceva neobişnuit şi neacceptat în societate, motiv pentru care toate speranţele mele de a găsi ajutor şi rezolvare au dispărut”, continuă Dani în expunerea de motive pentru judecători.
La facultate a întâlnit profesori şi colegi care o puteau înţelege
Rezultatul este uşor de bănuit. Dani a devenit o nefericită, de fapt un nefericit: „Neliniştea, nepăsarea celor din jur şi sentimentele de repulsie faţă de propria persoană, accentuate odată cu pubertatea, m-au determinat să mă izolez voit de persoanele din jurul meu. Am păstrat un aspect cât de masculin posibil, iar toate persoanele din jurul meu, familia, prietenii au considerat aceste aspecte ca fiind o deviaţie de comportament, o încercare de a atrage atenţia şi de a ieşi în evidenţă în mod negativ, când, de fapt, fundamentul comportamentului meu, al preferinţelor mele exteriorizate se afla în modul în care mă simţeam în interior. Simţeam că sunt bărbat, dar natura biologică s-a opus realei mele identităţi de gen”.
Natura biologică a corpului i-a adus astfel izolarea socială, fiindu-i imposibil, din cauza respingerii, să închege relaţii de prietenie sau romantice. Abia când a ajuns la facultate, parcă, parcă i se schimba viaţa. Norocul lui Dani a fost că a întâlnit profesori şi colegi cu altă mentalitate şi o altă deschidere. Şi-a găsit prieteni care, prin susţinere morală, i-au dat şansa să se exprime mai liber. Mai mult, a fost la medici specializaţi care au diagnosticat-o cu disforie de gen şi i-au recomandat tratament hormonal specializat cu testosteron injectabil. Rezultatele medicaţiei nu au întârziat să apară. Dani se transforma vizibil în bărbat, în concordanţă cu ce era în sufletul ei: vocea i s-a îngroşat, i-a apărut părul facial, sânii i s-au atrofiat şi i-a crescut masa musculară.
S-a adresat judecătorilor pentru a deveni bărbat
Totul părea că intră pe un făgaş cât de cât normal, dar era „trântită la pământ” când apărea în faţa unor mărunţi funcţionari publici. Motivul îl constituia banalul act de identitate. Pe buletin era femeie, iar în faţa ghişeului (la poştă, la recoltare de analize, la vaccinare, la bancă, la vamă etc.) se prezenta un bărbat. „Am întâmpinat situaţii în care nu am ştiut cum să reacţionez sau ce explicaţii să ofer, ori m-am văzut nevoit să ofer detalii despre aspecte private ale vieţii mele când, comparând datele existente în acte cu persoana mea şi aspectul meu fizic, persoanele cu atribuţii de verificare a actelor au refuzat să accepte că sunt într-adevăr actele mele, fapt ce mi-a creat numeroase probleme şi greutăţi în situaţii cât se poate de normale”, mai spune Dani.
În consecinţă, Dani s-a adresat judecătorilor ieşeni, solicitând o recunoaştere a genului care, odată parafată cu un nou certificat de naştere şi buletin, ar avea posibilitatea să evite discriminarea, hărţuirea şi stigmatizarea care au însoţit-o toată viaţa. „Întotdeauna mi-am dorit să port un prenume care să reflecte personalitatea şi identitatea mea de gen, iar nu o poreclă sau un prenume neutru, pentru a răspunde normelor”, a spus Dani în final. Un alt avantaj ar fi posibilitatea de a continua tratamentul hormonal care, în calitatea de „bărbat”, ar fi compensat cu 90% (preţul unui tratament cu Androgel este de 200-400 de lei lunar, iar analizele 300 de lei).
Două avocate s-au pregătit în mod special pentru acest proces
Dani va fi reprezentată în faţa judecărilor de două avocate – Gianina Vera Poroşnicu şi Bianca Daniela Ştefan – care, pentru acest caz, au citit literatură de specialitate şi au participat la seminarii de profil pentru a înţelege problema clientului lor. Cel mai recent au fost la al XXIV-lea Simpozion Naţional de Psihoneuroendocrinologie, ţinut la 20 noiembrie. „În cadrul Simpozionului, am prezentat aspecte practice de ordin legal cu privire la situaţia persoanelor transgender. Sperăm ca prezentarea să aibă un impact pozitiv, în sensul că medicii să îi îndrume, în cunoştinţă de cauză, pe pacienţi, să demareze procedurile legale pentru valorificarea drepturilor lor”, ne-a declarat avocata Bianca Daniela Ştefan. La dosar, ele au depus cazuri asemănătoare atât naţionale, cât şi internaţionale, soluţionate în favoarea clienţilor, în unele cazuri, statul fiind obligat chiar să suporte costurile unei operaţii de schimbare de sex.
Transgender, transsexual, travestit: care sunt diferenţele?
– Persoanele transgender au o identitate de gen sau expresie a genului care diferă de cea a sexului atribuit la naştere. Sunt care simt că au alt sex decât cel cu care s-au născut. Disforia de gen este suferinţa pe care o simte o persoană din cauza unei nepotriviri între identitatea de gen şi sexul atribuit la naştere. Disforia de gen este diagnosticul dat de obicei unei persoane al cărei gen atribuit la naştere nu este acelaşi cu cel cu care persoana respectivă se identifică.
– O persoană transsexuală este nefericită în sinea ei pentru că aceasta se naşte cu sentimentul că aparţine celuilat sex. Persoanele transsexuale se caracterizează prin dorinţa coercitivă de modificare a corpului.
– Cel care este travestit nu vrea decât să se îmbrace ca o femeie. Acesta nu se gândeşte să îşi facă schimbare de sex. Modul de gândire a unui travestit este că “Sunt un bărbat, dar doresc sa joc rolul de femeie. Ştiu că sunt barbat, dar este excitant să mă îmbrac ca o femeie.”
Sursa: Realitatea de Iasi
