Andreea Nester, medic specialist psihiatru în cadrul Institutului de Psihiatrie Socola, din Iaşi, consideră că relaţia copil-părinte modelează caracterul viitorului adult.
“V-aţi gândit vreodată de ce fraţii crescuţi în aceeaşi casă, de aceiaşi părinţi, au comportamente total opuse? Răspunsul la această întrebare este dat de modul în care funcţionează relaţia copil-părinte, relaţie care modelează caracterul viitorului adult”, consideră medicul psihiatru ieșean.
Andreea Nester a spus că natura umană se schimbă în funcţie de experienţele trăite.
“Deprinderile de viaţă ni le însuşim încă din copilărie şi, din această cauză, în toate culturile şi societăţile educaţia oferită copiilor a jucat şi joacă un rol primordial. Tot ce nu se învaţă la timp, nu se mai învaţă niciodată. Din acest motiv, părinţii ne vorbesc despre cei şapte ani de acasă – aici sunt bazele profunde ale educaţiei, iar rostul acestora este de a creşte un copil puternic şi sănătos”, a explicat dr. Andreea Nester.
Potrivit acesteia, statisticile tulburărilor mintale la copii sunt îngrijorătoare: un copil din cinci are o afecţiune psihiatrică (conform numărului din octombrie 2010 al “Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry”).
Şi numărul cazurilor de ADHD este în creştere (Centrul pentru Controlul şi Prevenţia Bolilor din Statelor Unite arată că, în anul 2016, un copil din 36 era deja diagnosticat cu autism; în 2008 se vorbea de un caz la 88 de copii); depresia la adolescenţi este mult mai frecventă astăzi, ea fiind mai mare cu 37% (conform studiului realizat de John’s Hopkins Bloomberg School of Public Health şi publicat în 2016); rata sinuciderilor în rândul copiilor cu vârsta cuprinsă între 10 şi 14 ani a crescut (Centrul pentru Controlul şi Prevenţia Bolilor din SUA a raportat, de exemplu, că în luna noiembrie 2016 rata sinuciderilor în rândul elevilor americani – cu vârste între 10 şi 14 ani – a devenit mai mare decât cea a deceselor survenite în urma accidentelor rutiere, în cazul aceluiaşi grup de vârstă).
Pornindu-se de la aceste statistici, iniţial s-a crezut că se nasc mai mulţi copii “altfel”, că s-au îmbunătăţit metodele de diagnosticare a tulburărilor mintale sau că ar fi vina şcolii şi a sistemului.
“Problema o reprezintă, însă, părinţii. Aceştia îşi privează pruncii de bazele unei copilării sănătoase, cum ar fi o alimentaţie echilibrată şi un somn suficient, mişcare şi aer proaspăt, jocuri creative, comunicare, timp liber, obligaţiuni cu limite clar stabilite şi instrucţiuni descrise. Părinţii moderni sunt accesibili din punct de vedere emoţional, răsfaţă prea mult copiii şi le oferă acestora un stil de viaţă sedentar, cu stimulare nesfârşită prin distracţii tehnologice şi plăceri instantanee. Viaţa demonstrează că dragostea naturală pe care părintele o are faţă de odrasla sa nu este suficientă pentru a educa un om integru”, a spus dr. Nester.
Un rol important în deteriorarea relaţiei copil-părinte îl joacă astăzi şi societatea de consum, în care principiile economice le-au înlocuit pe cele spirituale.
“Astăzi, educaţia tradiţională este denumită în mod peiorativ autoritară şi este privită ca fiind depăşită, învechită, ceva ce trebuie schimbat. În felul acesta a luat naştere o generaţie de copii, născută după anii 1990, greu de gestionat. Aceşti copii sunt acuzaţi de faptul că sunt narcisişti, egoişti, leneşi, că nu se pot concentra, că sunt răzvrătiţi şi mereu nemulţumiţi. Această generaţie dezamăgitoare e rezultatul noii strategii de parenting”, a mai explicat medicul ieșean.
În opinia psihiatrului ieşean, copiilor li s-a spus în permanenţă că sunt speciali şi au fost învăţaţi că pot avea orice îşi doresc. Unii dintre ei ajung la unele şcoli nu pentru că ar merita, spune dr. Nester, ci din cauza părinţilor; alţii obţin note maxime nu pentru că ar fi învăţat bine, ci pentru că profesorii nu mai vor să se certe cu părinţii; unii copii sunt medaliaţi pentru participarea la o competiţie, deşi se clasează pe ultimul loc.
