Obezitatea nu înseamnă automat boală. Un studiu publicat în Nature arată de ce cântarul nu oferă imaginea completă a sănătății

Obezitatea nu ar trebui diagnosticată și evaluată doar în funcție de greutatea corporală sau de indicele de masă corporală (IMC). Un studiu publicat în revista științifică Nature propune o abordare mai complexă, care ia în calcul atât cantitatea de grăsime din organism, cât și efectele acesteia asupra sănătății și funcționării organelor.

Cercetătorii fac distincția între două forme ale afecțiunii: obezitatea preclinică și obezitatea clinică. Diferența este importantă, deoarece nu toate persoanele care au exces de țesut adipos prezintă deja probleme de sănătate provocate de acesta.

Noua abordare urmărește să ofere medicilor o imagine mai clară asupra riscurilor și să permită stabilirea unor strategii de prevenție și tratament adaptate fiecărui pacient.

Obezitatea preclinică și obezitatea clinică: care este diferența

Potrivit cercetării, obezitatea preclinică este caracterizată de un exces de grăsime corporală care poate crește riscul apariției unor afecțiuni, însă funcționarea normală a organismului este încă păstrată.

În schimb, obezitatea clinică apare atunci când excesul de țesut adipos afectează deja funcționarea organelor, sănătatea generală sau capacitatea unei persoane de a desfășura activitățile obișnuite.

Această diferențiere este importantă pentru că simpla încadrare a unei persoane într-o anumită categorie de greutate nu arată întotdeauna cât de mult este afectată sănătatea sa.

Datele analizate de cercetători arată că, în medie, aproximativ 27% dintre persoanele cu obezitate incluse în analiză îndeplineau criteriile pentru forma clinică.

De asemenea, aproximativ 82% dintre persoanele cu obezitate preclinică nu au dezvoltat forma clinică în perioada de monitorizare.

Aceste rezultate nu înseamnă că obezitatea preclinică este lipsită de riscuri. Evoluția diferă de la o persoană la alta, iar monitorizarea medicală rămâne importantă.

De ce indicele de masă corporală nu este suficient pentru diagnostic

Indicele de masă corporală este calculat pe baza raportului dintre greutate și înălțime și este utilizat frecvent pentru evaluarea excesului ponderal.

Cu toate acestea, IMC-ul nu poate arăta singur cum este distribuită grăsimea în organism și nici dacă aceasta afectează deja funcționarea organelor.

Două persoane cu același indice de masă corporală pot avea stări de sănătate diferite, în funcție de distribuția țesutului adipos, de particularitățile metabolice și de eventualele complicații existente.

Prin urmare, cercetătorii susțin că evaluarea obezității ar trebui să includă mai multe criterii medicale, nu doar greutatea și înălțimea.

Ce boli poate provoca obezitatea

Chiar dacă nu toate persoanele cu obezitate prezintă deja complicații medicale, excesul de țesut adipos rămâne un factor important de risc pentru numeroase afecțiuni.

Printre problemele de sănătate asociate obezității se numără:

• diabetul zaharat de tip 2;

• bolile cardiovasculare;

• afecțiunile ficatului;

• bolile renale;

• anumite tipuri de cancer.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, peste un miliard de persoane din întreaga lume trăiesc cu obezitate.

Specialiștii atrag atenția că identificarea timpurie a riscurilor și evaluarea corectă a stării de sănătate sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor.

Diagnosticul obezității trebuie adaptat fiecărui pacient

Concluziile studiului susțin necesitatea unei abordări medicale individualizate. În loc să se bazeze exclusiv pe cifrele afișate de cântar, evaluarea trebuie să urmărească efectele excesului de grăsime asupra organismului.

Diferențierea dintre obezitatea preclinică și cea clinică ar putea contribui la stabilirea unor intervenții medicale mai bine adaptate nevoilor fiecărui pacient.

Mesajul principal al cercetării este că greutatea corporală nu spune singură întreaga poveste despre sănătate. O evaluare completă trebuie să țină cont de starea organismului, de riscurile individuale și de eventualele afecțiuni deja existente.