Un alt interviu este realizat cu , Bîrsan Constantin, căreia i-am lansat provocarea de a ne povesti despre activitatea sa la Serviciul Criminalistic.

Î: În ce perioadă ați lucrat la I.P.J. Iași?
R: Mi-am desfăşurat activitatea de criminalist între cele şapte coline ale Iaşilor şi nu numai. În Copou, am descoperit în 1990, după absolvirea Şcolii de la Câmpina, cea mai boemă colină, străjuind o stradă cu nume de academician, Mihai Costăchescu, unde se află încă sediul Inspectoratului de Poliţie, Iaşi. Din 1990, de la începutul verii, şi până în 2016, acesta a fost locul meu de formare profesională.
Din 2009, am revenit la Biroul de Investigare Ştiintifică a Locului Faptei (între 2003 şi 2009 am slujit cu aceeaşi credinţă Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate).

Î: În ce perioada v-ați desfășurat activitatea la Serviciul Criminalistic?
R: Am fost acceptat în 1990, după şcoala militară să fac parte din mica şi frumoasa familie a criminaliştilor, graţie lor: pe atunci cu numele de Polonic, astăzi domnul Radu, şi a domnului Zaharia Theodor. Aripă bună a fost acest Polonic plin de empatie, am făcut deseori paşi împreună, dar am furat meserie şi de la Fetcu, Capverde şi de la Zamisnicu şi, nu în utimul rând, de la al nostru şef, Avădănii. Am încheiat nobila profesie într-un decembrie 2016. Am avut de la cine să învaţ.

Î: Care erau atribuțiile principale ale polițistului criminalist?
R: După 1990 atribuţiile de cercetare la faţa locului erau în fişa postului şi a celor care lucrau la posturile de poliţie. Existau şi truse criminalistice din care un poliţist din zona rurală putea să facă o cercetare a unui accident, a unui furt banal cu prejudicii infime. Pe noi, criminaliştii, ne salvau activităţile desfășurate de polițiștii posturilor comunale, dar ne revenea ingrata muncă în a descoperi autorii cazurilor grave. Iaşul nu a fost văduvit, din păcate, niciodată de fapte deosebit de grave, iar colegii din mediul rural ne-au fost un real sprijin.
Printre gama largă de activităţi cuprinse în fişa postului unui criminalist se numără şi cercetarea din punct de vedere criminalistic a faptelor prevăzute în codul penal românesc; amprentarea persoanelor ce au comis infracţiuni; îmbunătăţirea tuturor bazelor de date ale poliţiei romane, ce ţin de activitatea criminalistică; efectuarea de rapoarte şi expertize criminalistice (grafoscopie, dactiloscopie, balistică, poligraf, portret robort asistat de calculator); întocmirea planşelor fotografice ce conţin imaginile digitale de la faţa locului, dar și înaintarea urmelor şi mijloacelor materiale de probă către laboratoarele de specialitate, în vederea examinării acestora.

Î: Care au fost cele mai interesante/importante cazuri avute în cariera de polițist criminalist? Dar cele mai amuzante?
R: Cele mai grave? Cele mai amuzante? Nimic nu este amuzant în această profesie, decât spre finalul anchetei, când poate apărea un mic zâmbet. Există o bucurie a sufletului tău de criminalist când contribui sau ajuţi la prinderea autorului. Zâmbetul e mai vizibil, când prin metode științifice descoperi urmele, dar mai cu seamă făptașul. Iaşul, ca entitate poliţienească de succes, a avut şi sper să nu mai aibă anchete cu mare impact emoţional. Este mult de povestit. Eu și ai mei colegi, probabil, am trăit aceleași drame, când am văzut copii înjunghiați, mame ucise sau consecințele unor violuri. Marcant – un triplu asasinat, victima de şapte ani semăna și avea aceeaşi vârstă cu Măriuţa, fiica mea. Cazuri amuzante? După efectuarea cercetării unui accident rutier grav, victima a fost depusă la morga spitalului din orașul Podu Iloaiei. Șeful de post mi-a spus să o amprentez, întrucât era cunoscută ca infractoare. Când « l-am înegrit » (n.r. cu tuș) pe degetul inelar a mâinii stângi, aceasta s-a ridicat și a fugit, eu trezindu-mă după aproape 30 de minute cu un intravenos. Am leșinat. Printre cazurile amuzante se mai numără și o cercetare într-un apartament din municipiul Iași, în care dispecerul ne-a anunțat că sunt două persoane decedate. Una era pe pat, iar a doua sub o masă. Era multă liniște. Când am declanșat bliţul aparatului foto, victima din pat s-a ridicat în șezut spunându-mi “Hoțule, ce cauți aici?”. M-am înălbit la față, știind că amândouă sunt decedate. 

Î.: Cum s-a schimbat Serviciul Criminalistic de la intrarea dumneavoastră în sistem și până la pensionare, care erau dotările polițiștilor criminaliști în acea perioadă?
R.: La început s-a lucrat cu dactiloscopie manuală pentru care îi aduc un mare elogiu domnului Zamisnicu Dumitru; omul bun şi cu sufletul deschis spre mine, m-a făcut să înțeleg despre ce e criminalistica. Mii de fişe scotocite din sertare pline de praf, cartate strict după o anumită formulă, grafoscopie fară scanare a litigiului, poligraf cu multă cerneală , balistică cu un microscop vechi, developări ale filmelor alb-negru şi înregistrarea video cu VHS, toate acestea le sunt astăzi străine tinerilor criminaliști. După ceva timp, am prins portretul robot asistat de calculator, folii şi prafuri noi de relevare şi ridicare a urmelor papilare, fotografia digitală şi evoluția mare în dactiloscopie … AFIS. În ciuda faptului că tehnica criminalistică a fost precară atunci, succesul s-a datorat deseori calităţilor umane ale specialiştilor, ale criminaliștilor.

Î.: Ce mesaj le transmiteți celor care vor să urmeze această carieră?
R.: Am fost întrebat deseori cum ajungi criminalist? Cuvântul în sine sună pompos, fascinant pentru cei din jur. În spatele acestei profesii nu ştiu dacă este sau va fi timp să-ţi vezi copiii tăi crescând, dacă o vei face cu pasiune, răspundere și devotament. Acum, tehnic stăm mai bine, simt acest lucru, tehnica e superioară, dar va conta mereu suportul uman. Ce recomand? Pentru început, o şcoală din cadrul MAI, armată sau poliţie, academie sau Școala de Agenţi de Poliţie, apoi dacă te ţine sufletul să faci parte din puţina familie de criminalişti, fă un pas în faţă, vei descoperi oameni buni şi frumoşi la suflet şi tu, împreună cu ei, vei contribui la o dreaptă judecată a celor care deseori îți fac nopțile … albe.

Șeful Serviciului Criminalistic, comisar șef de poliție Dughilă Romeo, ne spune despre fostul coleg, Bîrsan Constantin că a fost un criminalist desăvârșit, care s-a implicat complet în activitatea profesională, pasionat și cu o experiență bogată în domeniu, pe care îl regăsim adesea în echipa celor care, cu profesionalist, au elucidat cazuri încâlcite în domeniul criminalității.

Sursa: Realitatea de Iasi