Premergător Zilei Poliției Române, când sărbatorim 200 de ani de la atestarea documentară a instituției , ne-am gândit să prezentăm interviuri cu polițiști care au lucrat la I.P.J. Iași și sunt pensionari sau care își desfășoară activitatea în Poliția Ieșeană.
Interviul este realizat cu doamna căpitan (r) Pralea Virginia, căreia i-am lansat provocarea de a ne povesti despre activitatea sa pe linie rutieră. Virginia Pralea a fost pentru 4 ani și purtător de cuvânt al I.P.J. Iași.
Î: În ce perioadă ați lucrat la I.P.J. Iași?
R: La I.P.J. Iași am lucrat în perioada 1984-2016.
Î: În ce perioadă ați lucrat
pe linie rutieră?
R: La Biroul Rutier Iași am lucrat în perioda 15.03.2001-22.08.2006
Î: Care erau valorile de trafic în perioada respectivă?
R: Cu privire la valorile de trafic nu pot face o estimare, dar cert erau mult mai reduse ca acum. Cu toate acestea ne confruntam cu un număr mare de accidente rutiere, cauzele fiind cele cunoscute și azi – viteză, pietoni în traversare neregulamentară, neacordare de prioritate pietoni și consumul de alcool.
Î: Care erau atribuțiile polițistului rutier?
R:Atribuțiile polițistului rutier erau depistarea și sancționarea abaterilor comise de participanții la trafic (care se făceau zilnic, sau în cadrul unor acțiuni punctuale, stabilite după analiza situației operative), dirijarea circulației și activități preventive.
Având experiență în activitatea de prevenire (înainte de rutieră am activat în cadrul Serviciului de Prevenire a Delincvenţei Juvenile din cadrul I.P.J.Iași, structura proaspăt înființată la nivelul inspectoratelor), șeful Serviului Rutier, pe atunci col. Fetcu Vasile, a decis ca eu sa preiau activitatea de educație rutieră. Mai exact, zilnic mă deplasam în școli și grădinițe, unde desfășuram activități cu caracter informativ-preventiv.
Tot în scop preventiv-educativ, zilnic în intervalul 07.00-08.00, intram în direct la posturi locale de radio cu un buletin rutier. Pentru asta, de la ora 06.00, când începea tura, mă documentam cu privire la evenimentele rutiere din ultimele 24 de ore, redactam un text și apoi îl transmiteam în direct la radio.
O altă atribuție pe linia mea de muncă, era întocmirea unei situații zilnice, cu victimele din rândul minorilor, ca apoi în cel mai scurt timp să prelucrez cazurile în școlile unde aceștia învățau, cu prioritate în clasele lor. Toate aceste activități erau primite cu entuziasm de copii, părinți și cadrele didactice.
În timpul anului școlar inițiam concursuri pe teme rutiere, faza municipală, județeană, iar în mai-iunie avea loc faza finală. Nu pot exprima în cuvinte, entuziasmul copiilor, dăruirea cadrelor didactice și bucuria noastră când reușeam să ducem la bun sfârșit un astfel de proiect. Oricând voi povesti despre acea perioadă, voi aminti și despre colegul meu, cu care făceam echipă, plt. șef adj. Vasilache Mihai, învățător la bază, de la care am furat meserie.
Î: Care au fost cele mai interesate/ amuzante cazuri avute în activitatea de polițist rutier?
R: Cele mai interesante sau amuzante cazuri…va fi greu sa fac o selecție.
În cei 5 ani de poliție rutieră, am mai avut două colege, deci eram trei femei subofițer, care participam în stradă la acțiuni de supraveghere, dirijare și control trafic.
Nu am fost pusă niciodată în situații jenante, ridicole sau ofensatoare în relația cu participanții la trafic. Indiferent ce măsură luam împotriva lor, mă salutau politicos urându-mi o zi bună. Unii mă întrebau de ce la ei în județ nu sunt femei polițist la rutieră.
Nu rețin în ce an s-a introdus obligativitatea purtării centurii de siguranță, dar o situație nostimă, zic eu, s-a petrecut în acea perioadă. Într-o zi toridă de vară, la o acțiune în zona Nicolina, am oprit un autoturism, m-am prezentat, am solicitat actele conducătorului auto și ale mașinii. Când l-am întrebat de ce nu poartă centura de siguranță, domnul în cauză mi-a spus „Am o ședință cu șefii de la București. Mă vedeți cât sunt de grăsuț. Soția mi-a apretat cămașa, dacă pun centura se șifonează toată”.
La activitățile cu elevii, printre altele, le precizam faptul că cei sub 12 ani nu au voie sa ocupe scaunul din față într-un autovehicul, iar atunci când polițistul constata o astfel de situație, aplica celui de la volan o amendă. O întâmplare legată de acest aspect s-a derulat pe Bulevardul Copou. Fiind în misiune de dirijare trafic, lângă mine a oprit un autoturism condus de o doamnă. Aceasta a venit spre mine, a deschis portiera drapta spate și mi-a spus „Fiul meu v-a observat și a insistat să opresc, să-l vedeți că stă pe banchetă, așa cum i-ați spus la școală. Vă mulțumesc, noi nu am reușit să-l convingem!” De pe banchetă, zâmbitor, îmi facea din mână un băiețel.
O categorie de participanți la trafic, care comiteau frecvent abateri de la legislația rutieră, erau taximetriștii. Un aspect important în privința lor, era obligativitatea atestatului pentru taxi, mulți efectuând aceasta activitate fără a fi atestați. La o acțiune de verificare a atestatelor, în zona Podu Roș, am oprit mai mulți taximetriști, printre care și un tânăr care nu deținea atestat. Acesta mi-a spus ca este student, stă cu chirie și face taximetrie pentru a se putea susține singur financiar, fără să ceară bani părinților care erau bolnavi. Am decis să-i aplic un avertisment, precizând-i că data viitoare va fi sancționat contravențional cu amenda prevăzută de lege. La câteva luni distanță, fiind în misiune în zona CUG, vine un tânăr spre mine zâmbind, mă salută și-mi arată un document. Era taximetristul din Podu Roș, care între timp obținuse atestatul pentru taximetrie.
Cu siguranță colegii mei, care lucrau și schimbul trei și făceau și cercetare la fața locului se confruntau cu cazuri deosebite. Pentru mine, a conduce sub influența băuturilor alcoolice este o faptă foarte gravă. Am avut ocazia sa opresc în trafic, pe șoseaua Nicolina, un taximetrist, care a coborât din mașina în picioarele goale, s-a clatinat și a căzut în șezut pe carosabil. A amenințat că dacă îi reținem permisul de conducere își taie venele. Astfel de situații trebuie gestionate cu mare grijă, cu calm și fermitate.
Î.: Cum s-a schimbat Poliția Rutieră de la intrarea dvs în sistem și până la pensionare?
R.: Dacă vorbim de schimbări la nivelul Poliției Rutiere din 2001 până în 2016, mă gândesc la două aspecte: factorul uman și logistic.
Cu siguranță acum numărul polițiștilor rutieri este mai mare și sunt mai bine echipați.
Parcul auto era subdimensionat, acum polițiștii rutieri au autovehicule dotate corespunzător, stații de emisie recepție moderne, etiloteste și trusa pentru depistarea substanțelor psihotrope, radare performante.
Când colegul cu care desfășuram activități în școli și care avea curajul să conducă un autoturism Dacia destul de vechi (la câteva luni, din 4 bujii, una se defecta), lucra în alt schimb, mergeam în școli, obligatoriu în uniformă, cu tramvaiul sau autobuzul. Eu sunt ieșeancă, dar ca polițist de rutieră, am aflat pentru prima oară unde sunt cartierele Dacia, Frumoasa, Metalurgie, Mircea și cu ce mijloace de transport pot ajunge acolo. Nu am cum să uit o ploaie torențială care m-a prins într-o stație de autobuz, la întoarcerea din teren. Am ajuns cu bine la birou, udă și stropită pe pantaloni și cu pălăria deformată și îmbibată cu apă.
Cand au fost aduse calculatoarele, Biroul Rutier a primit două și stăteam la rând să ajungem să ne redactăm documentele.
Cadrele didactice ne cereau materiale educative cum ar fi planșe sau broșuri cu principalele semne de circulație, dar nu aveam așa ceva. Împreună cu aceștia, stabileam semnele, le scoteam la imprimantă, le lipeam pe foi de carton, care erau puse în clase pe pereți. Acum am înțeles că Poliția este dotată cu laboratoare mobile de educație rutieră, care au dotări tehnice menite să susțină activitatea polițiștilor rutieri, în campaniile pentru creșterea gradului de siguranță rutieră.
Î.: Care era percepția cetățeanului vis-a-vis de activitatea poliţistului rutier?
R.: Activitatea polițiștilor se desfăşoară în permanenţă sub lupa opiniei publice, care se formează prin contactul direct cetățean-poliţist, pe baza informaţiilor receptate de la alte persoane sau din materialele de presă.
Prin natura activității sale, polițistul relaționează cu adolescenţi, copii, adulţi, vârstnici, bărbaţi şi femei, profesionişti din cele mai diverse domenii. Acesta trebuie să se adapteze la fiecare categorie în parte pentru a putea fi înţeles.
Și atunci dar și acum, polițistul a fost și este perceput în funcție de competența sa. După părerea mea, sociabilitatea, deci uşurinţa de a stabili relaţii civilizate cu toţi oamenii cu care vine în contact, politeţea poliţistului în comportament şi atitudine, un nivel de cultură corespunzător, sunt trăsături de personalitate care garantează o percepție pozitivă a cetățenilor față de acesta.
Î.: Ce mesaj le transmiteți celor care vor să urmeze această carieră?
R.: Viața unui polițist nu este ușoară, dar când faci totul cu pasiune, curaj, dăruire și fermitate, satisfacțiile sunt pe măsură. Am derulat campanii de popularizare a meseriei de polițist în rândul adolescenților, am răspuns la o mulțime de întrebări privind condițiile de încadrare și atribuțiile omului în uniformă, care asigură ordinea şi liniştea publică.
Dacă vrei o carieră în poliție, documentează-te, învață, pregătește-te fizic și vei reuși.
Dacă ar fi posibil să dau timpul înapoi, cu siguranță și fără ezitare aș merge pe același drum.
*
Polițistul Pralea Virginia a avut o carieră ireproșabilă, a reprezentat un exemplu de urmat pentru colegele ei mai tinere din punct de vedere al eleganței în comunicare, atitudine și comportament, al competenței, fiind o persoană inspirarațională, fără a fi în niciun fel intruzivă. A fost un coleg pe care te puteai baza în misiune, iar inițiativa o caracteriza.
Sursa: Realitatea de Iasi
