Bugetul public al României continuă să reflecte o strategie dezechilibrată: mai mulți bani pentru întreținerea administrației și mai puțini pentru dezvoltarea reală a țării.
În loc să prioritizeze investițiile în infrastructură, spitale, școli sau energie, guvernanții cresc anual alocările pentru salarii, sporuri și funcționari.
Ministerele, agențiile și autoritățile centrale primesc tot mai mulți bani, fără ca eficiența sau transparența să se îmbunătățească.
Primarii din localități urbane și rurale reclamă lipsa cofinanțărilor, blocaje în proiecte europene și amânări repetate pentru lucrări esențiale.
Statul devine astfel tot mai scump, dar nu mai performant.
Mediul privat suportă presiunea fiscală, în timp ce companiile se plâng că infrastructura subdezvoltată și lipsa investițiilor le afectează direct productivitatea.
Analiștii avertizează că România este prinsă într-o capcană: un aparat public care înghite tot mai multe resurse, dar nu creează valoare în schimb.
Fără o schimbare de viziune bugetară, statul va continua să funcționeze ca o mașină de consum, nu ca un motor de progres.
